În 2008, Lume Bună se înfiinţează din pasiunea câtorva studenţi doritori să îi ajute pe ceilalţi. Cunoscut pentru campanii precum Îmbrăţişări gratuite, ONG-ul aduce în prim plan lucrurile cu impact pozitiv din şi despre România. Fondatorul Lume Bună, Mihail Muşat, afirmă că lumea are nevoie de o doză de lucruri bune şi vorbeşte despre tinerii pasionaţi din ONGuri şi despre cum îi ajută pe oameni proiectele acestora.

Adina Antonie: Cum aţi început să faceţi voluntariat?

Mihail Mușat: Prima experienţă de voluntariat a fost în anul II de facultate (Cibernetică – ASE Bucureşti) când am intrat într-un ONG studenţesc, AIESEC Bucureşti. Din acel moment am stat alaturi de acest ONG timp de mai bine de patru ani, până când am terminat facultatea.

AA: Cum ajută voluntariatul la dezvoltarea personală?

MM: Pe mine m-a ajutat enorm pentru că am gasit un cadru unde am putut să fac lucruri practice. Până atunci nu ştiam decât ce însemna să merg la cursuri (şcoala generală, liceu, facultate) şi să învăţ din cărţi (de multe ori lucruri pe dinafară) şi rare ori să mai încercăm câte un proiect la un seminar (dar destul de mic şi fără pretenţii mari de la noi ca şi studenţi). Prin voluntariatul în acest ONG am fost pus în situaţia de a lucra în echipă, atât ca şi membru, precum şi ca lider, să mă implic în diverse proiecte cu roluri diverse (marketing, PR, IT, resurse umane, training) şi toate astea mi-au adus în prim plan lucruri pe care nu ştiam despre mine că sunt capabil să le fac.

Mai mult de atât, am participat la multe training-uri pe comunicare, proactivitate, lucru în echipă, creativitate, managementul timpului, managementul proiectelor, dezvoltarea carierei şi fiecare dintre ele mi-a adus noi şi noi perspective, atât de la traineri, cât şi de la ceilalţi participanţi.

În mediul ONGS am întâlnit foarte mulți tineri pasionaţi şi cu rezultate remarcabile atât academic, precum şi în voluntariat, tineri pe care în diverse momente i-am privit ca şi modele.

AA: Cum aţi caracteriza Lume Bună, pe scurt?

MM: Lume Bună reprezintă doza de lucruri bune din jurul nostru, reale, care nu se aduc atât de mult în prim plan pe la TV, presă scrisă sau radio. Noi le aducem în mod exclusiv întrucât credem cu tărie că lumea are nevoie să ştie de ele. Nu inventăm lucruri sau spunem că totul este bine, ci doar aducem în prim plan lucrurile care se întâmplă, lucrurile care îşi propun să aducă sau chiar aduc o schimbare în bine în România.

AA: Cum îi ajută pe oameni această organizaţie care se bazează pe lucruri pozitive?

MM: Fiind un „loc de joacă” (playground), unde fiecare poate să vină şi să facă voluntariat şi apoi, pe măsură ce capătă încredere în sine, poate să crească chiar propriile proiecte, pe voluntari îi ajuta atât pe plan profesional (abilităţi de comunicare, lucru în echipă, management de proiecte etc), dar şi personal (încredere în sine, cunoaştere de sine, prieteni etc).

Pe cei care ne citesc, din feedback-ul primit de-a lungul timpului, am dedus că îi ajută prin faptul că le redă speranţa în ziua de azi, în ziua de maine, în oameni, în România.

AA: Ce impact credeţi că ar avea asupra publicului proiectul legislativ conform căruia televiziunile şi radiourile ar fi obligate să prezinte ştiri pozitive în proporţie de 50% sau chiar mai mult?

MM: Dacă acest proiect chiar s-ar implementa (deşi România este destul de reticentă la astfel de impuneri şi nu ia partea bună din ele, ci mai mult partea mai puţin bună), ar avea un impact foarte bun. Pe termen lung apoi, următorul pas ar fi ca procentul să crească natural în favoarea lucrurilor bune.

Cred că, dacă s-ar da mai multe ştiri de bine la TV şi în general, şi numărul de lucruri bune care s-ar întâmpla efectiv, ar creşte. Lumea copiază (se spune că oamenii sunt ca oile într-o turmă) şi dacă la TV se dau preponderent exemple negative, de ce ne mai surprinde că tot ce vedem în jur e tot negativ? Să le dăm oamenilor pozitiv şi ei vor face din ce în ce mai mult bine! Cred cu tărie asta şi pentru că alte ţări deja au făcut acest pas, şi asta se vede mai ales în ţările nordice, cu Finlanda în frunte.

AA: Povestiţi-ne despre iniţiativa Lume Bună care credeţi că a avut cel mai mare succes.

MM: Una dintre campaniile mai restrânse de Îmbrăţişări Gratuite. Am decis în noiembrie 2008 să mergem în două orfelinate şi un azil de bătrâni doar să îi îmbrăţişăm pe copiii şi bătrânii de acolo. Pentru ei a fost mai mult decât orice cadou fizic sau orice sumă de bani care ar fi ajuns la ei fără să intre în contact cu noi. A fost de nedescris (n.r. despre această experienţă puteţi citi pe lumebuna.ro).

AA: De unde a venit ideea campaniei „Un zâmbet pentru tine”?

MM: Lucian Ghinda, iniţiatorul Zambesc.eu şi-a propus să aducă în prim plan prin acest site 1.000.000 de zâmbete online. Pentru că am văzut cât e de simplu, dar în acelaşi timp ce impact puternic are o îmbrăţişare, am decis să încercăm şi cu ceva mai simplu – cu un zâmbet. Aşa mi-a venit ideea cu post-itul, iar Lucian Ghinda şi Irina Negrila (coordonatoarea Lume Bună) s-au ocupat să şi pună în practică ideea, care altfel ar fi fost doar o idee bună. Acum este un mare proiect, care a devenit şi internaţional.

AA: Care sunt următoarele proiecte Lume Bună?

MM: Unul dintre proiecte (deşi nu este nou), fiind Multumeste.net. Acest proiect a fost lansat în acelaşi timp cu Lume Bună, în primăvara lui 2008, dar a ajuns într-un punct de stagnare, aşa că iniţiatorii lui ni l-au dat nouă spre “adopţie”. E un proiect care vine foarte frumos în completarea a ceea ce aduce Lume Bună în prim plan şi ne bucurăm să putem să îl creştem mai departe.

___________

Mihail Muşat este şi autorul cărţii „Eu cine sunt?”, cu ajutorul căreia să descoperi cine eşti. Un alt proiect al fondatorului Lume Bună este whichway.ro, un proiect de dezvoltare personală, care are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii. Mai multe despre Mihail Muşat puteţi afla pe musat.com.ro, iar despre proiectele Lume Bună aflaţi pe lumebuna.ro.

De cand a început pasiunea ta pentru radio?

De prin ‘93, ştiu chiar şi ziua, 3 aprilie, pentru că atunci a început să emită primul post de radio privat din Ploieşti, Radio Prahova. Aveam 13 ani şi, ascultându-i pe cei de atunci, mi se părea magie curată cum aud eu în nişte difuzoare mici un om care, în momentul acela, chiar vorbeşte undeva. Îmi imaginam ca e aşa, într-un fel de navă spaţială. Repet, aveam 13 ani :) Ulterior, prin ‘96, când am văzut prima dată un studio de radio, aveam să  descopăr că nu eram foarte, foarte departe de adevăr.

Cum ţi-a influenţat studenţia cariera?

Mai repede mi-a influenţat cariera studenţia. Pentru că, în anul 2 de facultate, am ajuns printr-un mare noroc să lucrez chiar la Radio Prahova. Şi am început fix cu programul de dimineaţa, matinal cum ii spune toata lumea. Aveam emisie de la 6 la 9, iar dupa fugeam la facultate. Insa dupa vreo 2 luni, mi-am dat seama ca fugeam mai mult acasa decat la scoala. Sa dorm! Pentru ca nu reuseam sa adorm mai devreme de 1-2, iar la 4:30 ma trezeam. Si uite asa, o facultate de 4 ani s-a transformat intr-o facultate extinsa cu inca vreo 2. Hai 3 :) Nu imi e rusine. Stiu ca a fost cea mai frumoasa perioada. Lucram la cel mai tare radio din Ploiesti, iubeam ceea ce faceam si as fi lasat orice la o parte ca sa nu pierd “serviciul”. Pun intre ghilimele pentru ca eu niciodata nu am mers la serviciu. Eu merg “la radio”. Sunt doua lucruri diferite in mintea mea. Raspunzand totusi si la intrebare, in facultate am invatat logica gramaticii limbii romane. Iar asta m-a ajutat mult ulterior.

Daca ar fi sa retraiesti perioada studentiei, ce nu ai rata?

Nu as rata cursurile cu zeci si zeci de fete. Tin minte ca in grupa mea mai aveam un singur baiat. Asa ca am invatat multe la cursuri despre rimel, fond de ten, gloss, firme de pantofi, cum sa asortezi imbracamintea si asa mai departe.
Ce trebuie sa stii ca sa poti face un playlist (de succes) la radio? Trebuie sa stii foarte, foarte, foarte multa muzica, sa stii ce se cere pe piata radio in acel moment, sa stii exact ce format muzical are postul de radio la care lucrezi si, cred, cel mai important, sa stii sa lasi la usa radioului gusturile personale.

Dupa ce criterii iti alegi melodiile sau cum te diferentiezi de alti DJ?

Toate radiourile la care am lucrat, 3 in total, erau si sunt de tip CHR, Contemporary Hit Radio, un format de radio unde se lucreaza cu playlist stabilit de un singur om. Nu difuzeaza fiecare ce vrea. Intamplator (sau nu :D), la 2 dintre radiouri, Radio Prahova si Radio ZU, eu am fost si sunt Playlist Manager. Adica omul care se ocupa integral de playlist. Criteriile dupa care intra piesele pe radio sunt foarte tehnice. Dar exista un anumit procent care se bazeaza pe “feeling”. Probabil, ca sa faci un playlist de succes, printre altele, trebuie sa ai si un “feeling” aparte. Sa stii dinainte…piesa asta va fi HIT sau nu. In timp, se formeaza in mintea ta un fel de mecanism. Stii din start daca o piesa are sanse sau nu pe formatul radioului tau. In detaliile tehnice nu are rost sa intru, lumea s-ar plictisti. Dar si ele sunt foarte importante. O sa radeti, dar un playlist este, intr-o mare masura, foarte matematic. La propriu.

Melodiile pe care le pui la radio le asculti si acasa?

Acasa ascult, mai mult, alte posturi de radio. Si nu de la noi, de la ei :) In rest, in masina, cand sunt singur, imi permit sa ma desfasor. Daca ar analiaza cineva CD-urile din masina mea s-ar cruci. Am de la Pink Martini la Iron Maiden, de la Buddha Bar la Michael  Jackson. Oricare dintre CD-uri ascult, volumul este la fel de ridicat. Foarte
ridicat! :)

Am vazut ca pe blog postezi mai mult filmulete. Simti nevoia intr-un fel sa compensezi lipsa de contact vizual din radio?

Si eu care credeam ca blogul mi-l viziteaza doar cei cativa pe care-i oblig :)) Nu simt nevoia sa compensez. Iubesc faptul ca, desi ma aud sute de mii de oameni, merg pe strada linistit. Asta nu vreau sa se schimbe niciodata. Blogul este strict un hobby. Este, cam 95%, dedicat tot muzicii. Am acces la tot felul de noutati inaintea publicului larg si imi place sa cred ca sunt oameni care vor sa afle noutatile muzicale cat mai inaintea celorlalti. Sau oameni care, pur si simplu, rezoneaza cu gusturile mele. Pe blog imi permit sa mi le satisfac in ceea ce priveste noutatile. Iar cand ele au si videoclip, cu atat mai bine. De aceea, probabil, apar mai multe filmulete pe www.cristipaun.blogspot.com, in curand www.cristianpaun.ro Am profitat de moment aici, stiu :))
De curand te-am auzit spunand intr-o emisiune ca ai dat search pe Google cu numele tau si ai gasit un profesor universitar. Te-am cautat si noi si nu am gasit prea multe. Cat de importanta este pentru tine prezenta online?

Profesorul Cristian Paun chiar exista. L-am gasit pe Wikipedia. A fost amuzant momentul, ascultatorii imediat au reactionat si mi-au trimis mesaje cu descoperirile despre numele lor pe internet. Asa cum am spus si mai devreme, nu imi doresc prezenta decat pe radio, in emisie. Acolo e lumea mea magica. In afara emisiei, desi fac multe lucruri care ajung, intr-un fel sau altul, la public, eu colaborez si cu casa de discuri MediaPro Music, vreau sa fiu o persoana, nu o persoana publica, nu ma incanta ideea de “expunere”. Asa cum ma alint singur in oglinda, imi place sa fiu omul din umbra :)

Ai vreo recomandare pentru cititorii nostri (iubitori de radio)?

Radio-ul nu e doar un simplu instrument de comunicare. Daca stii sa asculti radio-ul, vei avea parte zilnic de putina magie. Le recomand tuturor sa incerce sa descopere aceasta magie. Ascultand, bineinteles, Radio ZU! :)