Studenție în capitala Europei

Studenție în capitala Europei

Am invitat o domnișoară să ne povestească cum se vede viață studențească din capitala Europei prin ochii de student român și cum rezistă o relație de cuplu la distanță. Iată ce-a ieșit.

Stud-Life: Cum e viață de zi cu zi pentru un student român în capitala Europei?

Pentru fiecare student e diferită, mai ales dacă învață la școli diferite. Spre exemplu, am un prieten care învață la ULB, Universite Libre de Brussels. Îmi povestește că doarme zilnic până la 12-15, mai merge la un curs din când în când. Se simte foarte tare diferența dintre Universitate și Haute Ecole. Aici. Universitatea e ca la noi – te duci din an în Paște, freci menta 3 ani. Haute Ecole e ca un colegiu – eu mă simt ca la liceu, am și clopoțel care sună în pauze! Se pune accent extrem de mult pe practică și pe ce înveți în timpul semestrului efectiv. 

Eu am 12 cursuri la EPHEC, am prezență obligatorie la ore. În fiecare dimineață trezirea la 7.30, cursuri, pauză de masă în care mă chinui să socializez într-o limbă pe care n-o stăpânesc, zilnic o groază de fete necunoscute. Până acum, nici o zi n-a fost, totuși, la fel cu celălaltă. E foarte obositor, cel puțîn la început, în sensul că sunt o multitudine de lucruri care te copleșesc. Limba diferită, total diferită față de franceza pe care ai învățat-o în școală.

Stud-Life: Cum te înțelegi cu colegii belgieni?

Cred că nu sunt cu mult diferiți față de cei de la noi, și tind să cred că nici față de cei din Franța sau Germania, spre exemplu. Bineînțeles, au alte obiceiuri, plăceri, glume, dar nu sunt mai răi, urâcioși, antipatici sau mai dornici să te ajute, mai comunicativi sau mai veseli. În paranteză fie spus, ca student Erasmus ai parte de un alt tratament, eșți privit ca un fel de curiozitate. 

O prima întâmplare care îmi vine în cap – aici toată lumea spune “Bisous” adică “pupici/te pup” când se desparte de cineva. Numai că aici spun asta nu numai fetele, ci toată lumea- fetele și băieții și chiar băieții între ei. Chiar se și pupă, ceea ce prietenul meu, spre exemplu, ar consideră foarte gay. 
Stud-Life: Cum funcționează relațiile la distanță atunci când ai un iubit acasă?

Greu, dar depinde de iubit și de relație. Dacă știi că celălaltă jumătate se aprinde numai când știe că ieși în oraș cu prietenii, e prefereabil ori să renunți la plecare, ori la relație. Gelozia, bat-o vina, face orice relație la distanță imposibilă. Dacă există respect, încredere reciprocă, atunci cred că există șanse. Oricum, cum spunea o prietenă, cel care suferă cel mai tare e cel care rămâne acasă. Ție, care pleci, ți se întâmplă atâtea că uneori poți să uiți de celălalt, să uiți de rolul lui/ ei în viață ta. Și mai există riscul să îți dai seama că nu e cu adevărat așa important pentru tine. În definitiv, ochii care nu se văd se uită.

Stud-Life: Activitatea socială cea mai obișnuită pentru un Erasmus?

Cred că toți Erasmusii ar răspunde PETRECERILE. Oricum pe aici lumea se distrează enorm. Merg la o petrecere într-o noapte și a două zi se trezesc și își pun pozele pe Facebook. E uimitor cât de bețivi și ahtiați după Facebook sunt belgienii. Tind să cred că în România lumea e mult mai liniștită, mai cu capul pe umeri. Cel puțîn în grupurile în care mă învârt eu.

Stud-Life: Barul preferat?

Deocamdată Delirium – știu că e mai mult pentru turiști. Dar au bere bună și atmosfera foarte plăcută.

Stud-Life: Valoarea medie a facturii de telefon?

În prima luna, când petrecusem doar 4 zile în Brussels, am avut cost pe roaming de peste 2 milioane vechi. Dar trăiască Skype-ul! 

Stud-Life: Câte naționalități ai întâlnit și cu câți dintre oamenii ăștia te-ai împrietenit?

Greu de răspuns. Multe! Extem de multe! Polonezi, germani, ruși, austrieci, finlandezi, americani, spanioli. Cu câți m-am împrietenit? Nu te împrietenești cu cineva așa repede. Dar mă simt bine în special cu austriecii – nu cred să aibă vreo logică / semnificație, dar așa e în cazul meu.

Stud-Life: Cum este un campus european? Ce e diferit față de campusurile românești?

Campusul unde învăț eu, campusul Universității Catolice,  e extrem de bine organizat. E ca un mic orășel pentru studenți. Ai tot ce îți trebuie la doi pași. Totul e strâns laolaltă – baza sportivă, facultăți, grădinițe, cafenele, rastaurante, cantine, stații de metrou, spitale și centre comerciale, mall-uri, librării și biblioteci. Ceea ce avem noi în București nu cred că se pot numi cu adevărat campusuri. Nu sunt suficient de bine organizate, în primul rând. În afară de baruri care abundă, nu mai găsești nimic lângă cămin. Totul e împrăștiat. Nu bază sportivă, nu parc, nu bibliotecă. Trebuie să străbat jumătate de București că să ajung undeva. Aici căminele sunt foarte mici și puțini studenți trăiesc cu adevărat în campus. 

Stud-Life: Cum este diferită programa școlară?

Eu studiez la o Haute Ecole, și nu la o Universitate, deci nu știu cum e acolo, cu toate că am auzit că studenții au vrafuri de cărți de învățat pentru examene. În facultatea mea fiecare materie este practică. Am, spre exemplu, un curs despre anchete. M-am trezit că lucrăm la fiecare oră direct pe un calculator, învățând să realizăm efectiv cum se scrie o anchetă și cum se evaluează rezultatele ei. Există și tot felul de competiții în care studenții sunt implicați care fac parte din curs. Spre expemplu un ziar belgian foarte important, Le soir, a scos la bătaie un premiu pentru școlile din întregul oraș. Ziarul vrea să își schimbe imaginea în rândul 
tinerilor și cine va veni cu cea mai bună strategie de marketing să îi ajute să realizeze acest obiectiv va câștigă competiția. Studenții se duc pe teren, iau 1000 de interviuri cu locuitori din toată Belgia, trasează un plan de marketing pe echipe și așa mai departe. 

Stud-Life: Cum sunt studențîi belgieni față de români?

Nu cred că sunt foarte diferiți. Sunt poate mai bețivi și petrecăreți. 
Băieții se dau mari cu aceleași IPhone și alte gadget-uri, iar fetele, tot la fel ca în România, se bârfesc între ele. 

Stud-Life: Cum sunt profesorii de acolo diferiți de cei de aici?

Cred că profesorii de aici își fac treaba cu mai multă seriozitate. Dacă ora începe la 8, păi la 8 și un minut sunt deja cu slide-urile pregătite. Se pune preț foarte mare pe punctualitate. Nu pot să spun, însă, că sunt toți foarte bine pregătiți. Am întâlnit și aici profesori care nu aveau ce caută în postul ăla. Însă nu erau așa de siguri pe ei, pe pilele lor și pe neștiiinta lor că în România. Cred că sistemul de învățământ e mult mai serios în Belgia. Fiecare își ia misiunea mult mai în serios.