Nu o sa fie chiar biathlon, dar facem concurs, iar daca patinezi, tragi moca. Arata-ne cat de talentat esti la trageri si primesti inca o tura pe gheata ca premiu!

Ne vedem joi, de la 20:00 in Afi la patinoar sa ne arati talentele de shooter!

VIP România pune astfel la cale un proiect cu totul nou care uneşte sfera comunicării cu fenomenul cultural. Vom avea 10 zile de conferinţe, traininguri, studii de caz cu privire la cultura contemporană şi la campanii de comunicare pentru promovarea ei, vor fi ieşiri la teatru, la film şi multe altele.

Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP România) plănuieşte să găsească cei mai creativi studenţi, să-i instruiască într-ale comunicării culturale, să le ofere instrumentele şi mediul perfecte pentru a produce ideile cele mai originale şi să-i premieze.  

Douăzeci de studenţi pasionaţi de comunicare şi de cultură se vor aduna, începând cu 15 martie, la Bucureşti, pentru a elabora o campanie de promovare a unui produs cultural, iar cea mai bună propunere va fi premiată, existând chiar posibilitatea implementării ei. Alături de Departamentul de Comunicare ICR şi agenţiile DC Communication şi Lowe PR, vom încerca să trasăm caracteristicile unor campanii de comunicare cu un obiect pe atât de fragil, pe cât este de important.

Această primă ediție urmărește să creeze un precedent în domeniul comunicării culturale şi să pună bazele unei comunităţi de comunicatori culturali, manageri culturali şi dezvoltatori de strategii şi politici culturale.

Cei interesați sunt invitați să completeze formularul de înscriere și să-l trimită până pe 11 martie și, de asemenea, să urmărească site-ul www.culturalid.ro, unde vor găsi toate detaliile legate de proiect.

Voluntari pentru Idei şi Proiecte este o organizaţie formată exclusiv din studenţi, fiind înfiinţată in 1998 in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Proiectele lor formează şi dezvoltă o comunitate de tineri care va reprezenta catalizatorul schimbării la nivel social.

Va asteptam sa ne imbratisam romaneste!

Articol de Doris Manu

Cu siguranţă există locuri, ţări sau culturi pe care îţi doreşti să le explorezi şi să le cunoşti dar încă nu ai avut această ocazie. Ai posibilitatea să aduci ceva din acele locuri la tine acasă. Alege, pentru luna care urmează, patru ţări care se află în topul preferinţelor tale, câte una pentru fiecare săptămână. Începe prin a face un research despre cultura şi obiceiurile specifice fiecăreia dintre aceste ţări, despre gastronomie şi viaţa de zi cu zi a locuitorilor. Când ai terminat, încearcă să adaptezi acestea la stilul tău actual de viaţă.

De exemplu, dacă pentru prima săptămână ai alege Franţa, poţi să începi fiecare zi cu mic dejun compus din croissant şi cafea. Gândeşte-te la o seară în care să inviţi o prietenă la tine pentru un pahar de vin şi un film franţuzesc şi propune-ţi să citeşti cel puţin unul dintre romanele lui Dumas. Decorează-ţi camera cu un desen al faimosului Tour Eiffel, cumpărat sau făcut chiar de tine. Atunci când ieşi la plimbare, încearcă să te îmbraci în stilul chic al fetelor din Paris. Ai nevoie de un palton, o eşarfă şi neapărat o beretă pe cap.

Pentru a doua săptămână eu aş alege Rusia, că tot avem o iarnă cu temperaturi scăzute, ca şi la Moscova. Trebuie să profiţi de situaţie şi să porţi cât mai des hăinuţa şi căciuliţa din blană (ecologică), asortate cu obraji roşii de frig, care te fac să semeni atât de bine cu acele `russian dolls`. Dacă nu ai făcut-o încă, trebuie să citeşti Crimă şi pedeapsă sau Idiotul, sau ambele romane care l-au făcut celebru pe Dostoievski. Iar după ce vei vedea filmul Doctor Zhivago, cu Keira Knightley în rol principal, o excursie la Sankt Petersburg va deveni prioritatea ta numărul unu.

Apoi, o opţiune interesantă pentru importul de lifestyle ar fi Regatul Unit. În această săptămână în stil british-irish poţi să petreci o după-amiază ascultând piesele lui Robbie Williams şi savurând o cană de ceai negru amestecat cu lapte. Spre seară, adună-ţi prietenii şi mergeţi în Irish Pub – atmosfera de acolo îţi va da atâta energie cât să-ţi ajungă pentru o săptămână. Iar dacă te pasionează istoria şi găseşti timp liber spre finalul săptămânii, urmăreşte filmele Elisabeth şi The Queen – ambele foarte interesante.

În încheiere, propun o ”excursie” de o săptămână în Italia. Meniul săptămânii va fi format din paste, pizza, lasagna şi salate proaspete pe care le poţi pregăti singură. CD-urile cu muzica lui Eros Ramazotti, spectacolul de operă Il barbiere di Siviglia şi cataloagele cu noile colecţii ale caselor de modă din Italia vor avea grijă ca tu să-ţi dai seama că, în esenţă, la vita e bella!

Articol de Anca Bălănel | anca.balanel@gmail.com

Cei care doresc să afle mai multe despre tehnicile de AI din spatele unor aplicații pe care le folosesc în viața de zi cu zi, sunt invitați să se înscrie la Workshop on Real Life AI Applications, ce se va ține în sala EC105. Aici vor fi prezenți invitați din partea Academiei Române și universităților partenere. Reprezentanți ai companiilor partenere vor ține prezentări despre tehnicile utilizate în produsele lor. Tocmai din Sillicon Valley, o echipă de la Facebook va veni în România în premieră, pentru a dezvălui câteva din secretele din spatele succesului acestei mari rețele sociale, care numără peste 350 de milioane de utilizatori activi.

AI-MAS Village, sau orașul AI pentru o zi, va fi amplasat în holul EC al Facultății de Automatică și Calculatoare (UPB), oricine este curios fiind binevenit să se plimbe și să admire aplicațiile inovatoare, sau să discute cu persoane care lucrează în AI. AI-MAS Village este gândit ca un loc în care oamenii pasionați de acest domeniu pot să interacționeze și să afle lucruri noi unii de la alții, într-o atmosferă plăcută și degajată.

Evenimentul se va desfășura pe parcursul întregii zile, astfel că participanții la workshop vor avea și ei ocazia să viziteze AI-MAS Village în pauzele dintre prezentări. În jurul prânzului, va exista o pauză ceva mai lungă, în care vor avea loc concursuri cu roboței și multe alte surprize.

“Ne dorim ca AI-MAS Winter Olympics să fie prima ediţie a unui viitor eveniment anual de referinţă în acest domeniu (AI) la noi în ţară şi, începând de anul viitor, vrem să introducem noi probe în concurs și să extindem parteneriatul şi cu alte universităţi din Europa”, spun organizatorii evenimentului.

Pe 7 decembrie 2009 s-a lansat competiția Crafting Quest, a cărei premiere va avea loc în cadrul AI-MAS Winter Olympics. După cele două runde maraton, concurenții se pregătesc de calificarea în finală, unde marele premiu este de 1000 de euro.

AI-MAS Winter Olympics este organizat de AI-MAS Group în colaborare cu mai multe universităţi din întreaga țară, şi susținut de Academia Română, prin Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială, de CIMR (Asociația Centrul de Cercetare și Instruire în Robotică, Informatică Industrială și Ingineria Sistemelor) și de companiile: Facebook, IBM, BitDefender, Thales, HP, Kaspersky, Ropardo.
Mai multe informații se pot găsi pe site-ul evenimentului: www.aiolympics.ro sau la contact@aiolympics.ro

AI-MAS Group este laboratorul de cercetare în inteligenţă artificială şi sisteme multi-agent din cadrul Universităţii “Politehnica” Bucureşti. Laboratorul AI-MAS a fost şi este implicat în mai multe proiecte de cercetare variind de la agenţi inteligenţi şi afectivi şi sisteme cu auto-organizare şi auto-adaptare până la agenţi destinaţi web-ului semantic. Laboratorul de Inteligenţă Artificială şi Sisteme Multi-Agent face parte din Facultatea de Automatică şi Calculatoare, din cadrul UPB, şi este condus de doamna profesoară Adina Florea. Mai multe detalii pe http://aimas.cs.pub.ro

Articol de Bülent Duagi | bulent.duagi@gmail.com | www.bulentduagi.ro

Sunt adeptul scrierii din experienţa personală şi aş vrea ca rândurile care urmează să fie luate ca atare, o experienţă împărtăşită cu voi. Fiecare ar trebui, după ce citeşte diverse informaţii, să gândească ce învaţă sau nu, ce aplică sau nu în viaţa sa de zi cu zi.

Am tot citit încă de acum câţiva ani despre setarea de obiective personale, care să mă ghideze pe o anumită perioadă de timp. Am început acum doi ani, acordând ceva atenţie asupra acestui subiect în viaţa mea şi punându-mi nişte „obiective” mentale, pe un an. În 2009 am început să le şi scriu. Experienţa mi-a arătat că reflecţia la aceste obiective mă ajută foarte mult să îmi dau seama ce este important pentru mine, pe ce direcţii vreau să mă dezvolt, îmi dă chiar şi puţin dintr-o viziune pe termen mai lung a ceea ce vreau să fac cu viaţa mea.

De ce am început să îmi scriu obiectivele? Trăim într-o lume prea complexă, cu informaţie care ne bombardează în mod constant creierul, cu foarte multe urgenţe care apar (date de facultate, prieteni, eventual organizaţia studenţească în care suntem sau jobul pe care îl avem), cu extrem de multe oportunităţi de dezvoltare personală şi/sau petrecere a timpului liber (proiecte, traininguri, workshop-uri, conferinţe, concerte, spectacole, gale, petreceri, cărţi, etc). Toți acești factori externi se bat pentru atenţia şi timpul nostru, ne încarcă creierul destul de mult. Între toate aceste urgenţe şi oportunităţi, multe dintre ele neaşteptate, este greu să ne „amintim” ce este important pentru fiecare dintre noi, mai ales dacă este vorba despre mai multe vise/dorinţe/obiective. Pe mine m-a ajutat să le scriu şi să mă mai uit din când în când peste ele. Ce am mai observat este că, reflectând un pic asupra a ce e important pentru mine, am putut să fac mai multe dintre activităţile din sfera important, dar neurgent.

De multe ori cred că ne trezim la sfârşitul unei săptămâni/luni/an şi ne dăm seama că nu am apucat să citim cartea aceea frumoasă pe care o tot ţinem aproape, că nu am mers la spectacolul de teatru pe care vrem să îl vedem de atâta timp, că parcă nici cu prietenii noştri buni nu ne-am mai văzut aşa des. Ne trezim că parcă… nu mai e timp. Toate activităţile de mai sus intră în categoria important, dar neurgent şi, dacă nu suntem un pic atenţi, sunt mari şanse ca zilele să se ducă în activităţi urgente şi importante sau urgente, dar neimportante… şi chiar neurgente şi nici importante. Probabil că activităţile de mai sus au un efect foarte mare asupra vieţii noastre şi, totuşi, se pare că nu e timp pentru ele. Pe mine m-a inspirat foarte mult citatul:

“Don’t say that you don’t have time. You have exactly the same number of hours per day that were given to Pasteur, Michelangelo, Mother Teresa, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson and Albert Einstein.” (H. Jackson Brown)

Scrierea obiectivelor m-a ajutat să îmi reamintesc constant ce anume din jurul meu este important pentru mine şi, chiar dacă nu este urgent, să am grijă să îi dedic mai mult din timpul şi energia mea.

Anul 2010 vine cu câteva schimbări importante. În primul rând am trei principii după care mă voi ghida în acest an: să aplic în viaţa de zi cu zi mult mai mult din ceea ce ştiu, “less is more” – să mă concentrez asupra a cât mai puţine domenii de interes, pe care să am rezultate extraordinare şi, nu în ultimul rând, să am o viaţă echilibrată.

Şi pentru a avea o viaţă echilibrată, m-am gândit la nişte “categorii” importante din viaţa mea, gândindu-mă să îmi pun măcar un obiectiv pe fiecare dintre ele. Categoriile sunt:

Self – (cu subcategoriile) Sisteme personale, Dezvoltare personală şi Brand Personal

Mind – Cunoaştere, Idei și Carieră

Body – Sănătate şi Fizic

Soul – Spiritual şi Public Service

Social – Love, Familie, Prieteni şi Contacts

Joy – Fun şi Travel

Admin – Casă şi Financiar

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta mi-am setat obiective cât mai SMART. De exemplu, pe Travel: „Vizitez World Expo din Shanghai, timp de 7 zile, în august 2010.” Sigur, fiecare obiectiv poate fi dezvoltat cu întrebări precum: „De ce?”, „Ce resurse sunt necesare? (timp, energie, bani etc.)”. De exemplu, ok, vreau să ajung în China, dar de ce este important pentru mine? Ce resurse trebuie să investesc pentru a putea ajunge acolo în august? Răspunsul la întrebarea „De ce?” ajută la trierea obiectivelor şi, în acelaşi timp, dacă este unul puternic, ajută în procesul de reamintire a ce este important pentru mine – în caz că mă trezesc prin mai întrebându-mă de ce mă agit să ajung să vizitez World Expo din Shanghai, de exemplu.

Este un fel de mashup între self-management, project management, „The Secret” şi vizualizarea obiectivelor. Doar cel mai important principiu pe 2010 este să aplic mult mai mult din ceea ce ştiu în viaţa de zi cu zi.

Două concepte foarte importante pentru partea de implementare a obiectivelor, ca să nu rămână la stadiul de timp pierdut la începutul anului făcând planuri, sunt prioritizarea constantă (în ce cadran din important/urgent e ce fac acum?) şi evaluarea săptămânală (la sfârşitul fiecărei săptămâni să îmi acord măcar jumătate de oră, în care să mă întreb: Ce s-a intamplat? Ce am învățat din săptămâna care a trecut? Ce vreau să fac săptămâna viitoare? Ce vreau să îmi dezvolt săptămâna viitoare?)

Ce contează este balanţa între ce e important pentru fiecare şi deschiderea pe care o are fiecare la noutate, în viaţa sa. Nu ştiu dacă vreuna dintre extreme este indicată, să ţii morţiş doar la ce ţi-ai “planificat” tu sau să te bagi mereu cu capul înainte în tot ce este nou şi poate nerelevant. Punctul de echilibru cred că ţine de “stilul” fiecăruia dintre noi.

Mereu va exista dilema “doing the right things” (eficacitate) înainte de “doing the things right”(eficienţă) şi cred că setarea obiectivelor contribuie mult la lămurirea ei. Să aveţi un 2010 excelent!

Recenzie de joc de Robert Watzlawek | ratrapp02@yahoo.com

Story
Pe planeta Pandora sunt legende legate de un seif extraterestru în care sunt închise arme, bogății și multe alte lucruri pe care cineva și le poate dori. Fiind unul dintre vânătorii de bogății din galaxie, jucătorul ajunge în orașul Firestone. La început, el lucrează pentru localnici, încercând să găsească diferite piste ce pot duce către legendarul seif extraterestru. Din momentul în care intră în joc, jucătorul este permanent contactat de o femeie misterioasă, care îi transmite că acel seif este mai mult decât o simplă legendă. Pe parcurs, fiecare jucător își va dezvolta propria lui poveste.
Gameplay
Jucătorul trebuie să evolueze cu fiecare quest pe care îl completează pe parcursul jocului. Jocul în sine este un shooter, dar ceea ce îl face special sunt arsenalul de arme, acțiunea, multiplayer până la 4 jucători și, nu în ultimul rând, elementele de RPG. Pe parcursul jocului va întâmpina inamici care cu timpul vor evolua, în unele cazuri, mult mai mult decât personajele principale și se vor folosi de elementele prezente în fiecare parte a lumii Pandora pentru a-și atinge scopul.

Plusuri:
Gameplay – Deși este shooter, jucătorul evoluează ca într-un joc RPG. Poate alege unul dintre cei patru eroi de la început, iar pe măsură ce avansează, îi poate adăuga diferite abilități sau puteri. Al doilea plus la gameplay este faptul că jocul a fost creat pentru a fi jucat multiplayer. Se pot juca până la patru persoane, care numai lucrând în echipă pot evolua și termina jocul. Al treilea plus la partea de gameplay este dat de luptele în vehicule. Pe lângă modul de control al vehiculelor, animațiile exploziilor și distrugerilor sunt impresionante.
Grafica – Un nou stil, care combină tehnicile de randare cu texturi desenate de mână. Totul are aspectul unor imagini de benzi desenate.

Minusuri:
Grafica – Deseori, la intrarea unei noi zone în lumea Pandora, elementele de fundal sunt adesea pixelate, la fel ca și umbrele personajelor.

Specificări sistem:
Borderland ocupă 8GB, rulează pe Windows XP sau Vista, pe un procesor de minimum 2.4 GHz, 1 GB RAM (XP) sau 2 GB RAM (Vista) și necesită o placă video de cel puțin 256 Mb, capabilă să suporte PixelShader 3.0.

Articol de Iulia Nițescu | iulia.nitescu@yahoo.com

Odată cu democrația, modernizarea, europenizarea, globalizarea sau cum vreți să-i mai spuneți, au pătruns și o serie de sărbători precum Valentine’s Day. Așa că neaoșul nostru Dragobete a trecut într-un con de umbră și acum doar îl mai scuturăm puțin de praf în polemici pe seama modern versus tradițional. Dar mai știm oare, chiar și cei care îl susțin, ce presupune cu adevărat?

Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobete era fiul Babei Dochia, protector al iubirii, simbol al începutului primăverii. Era un prilej pentru a se încheia logodne, iar despre cei care nu vroiau să sărbătorească această zi se spunea că vor fi singuri tot anul. De asemenea, existau o serie de ritualuri: tinerii plecau în grupuri prin păduri sau lunci pentru a aduna flori care puteau fi folosite în descântece de dragoste, iar fetele strângeau zăpadă pe care o topeau, păstrând apa cu sfințenie deoarece considereau că are proprietăți magice. Nu doar oamenii își găseau perechea în această zi, ci și păsările, cele fără pereche rămânând fără pui peste vară.

Bineînțeles, nimeni nu susține sărbătorirea lui Dragobete în zilele noastre exact după acest tipic, se vrea doar păstrarea esenței de sărbătoare a iubirii. De cele mai multe ori, la intrebarea: De ce Valentine’s Day și nu Dragobete? am primit următorul răspuns: pentru că orice prilej de a sărbători dragostea este binevenit. Dar răspunsul nu justifică sărbătorirea Valentine’s Day în favoarea Dragobete și întrebarea rămâne în picioare, luând o altă formă: de ce o sărbătoare importată, de ce să simți nevoia de a-ți sărbători dragostea în aceeași zi cu alte câteva miliarde de cupluri de moment ce oricum sentimentele sunt doar între voi doi?

Problema este că Valentine’s Day a devenit mult prea comercial, a devenit o zi a cadoului, nu a sentimentului, promovarea excesivă fiind principala cauză.  Dacă nu ai alături pe cineva în această zi, măcar să aflii ce a primit cine știe ce vedetă, nu?

Până la urmă, o iubire adevărată ar trebui sărbătorită în fiecare zi (și nu e nevoie de cadouri scumpe pentru asta) și nu doar de Valentine’s Day sau Dragobete. Mai mult mă bucură o floare primită într-o zi oarecare, pentru că este un gest pe care nu îl așteptam. Cele mai frumoase și cele mai sincere dovezi de iubire sunt cele spontane și înseamnă mult mai mult decât un cadou scump într-o zi recunoscută “oficial” ca “sărbătoarea iubirii”. Așa că vă urez vieți pline de dragoste!

Cu ocazia primului an de activitate, Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) a organizat pe 6 ianuarie primul eveniment din România dedicat exclusiv promovării excelenţei academice şi consolidării comunităţii studenţilor români din străinătate.

Momentul culminant al Galei a fost premierea celor mai buni studenţi români de peste graniţe. Câştigătorii „Premiilor LSRS pentru Excelenţă Academică în Străinătate” sunt: Studentul Anului în Europa – Andrei Ilie (Oxford University), Studentul Anului în America de Nord – Corina Tarniţă (Harvard University), iar Marele Premiu a fost înmânat lui Theodor Braşoveanu (Princeton University). De asemenea, s-au acordat două premii speciale studenţilor Andrei Anghel (Harvard) şi Roxana Radu (Central European University).

De la stanga la dreapta: Theodor Braşoveanu, Corina Tarniţă, Andrei Ilie

Stud-Life a fost la eveniment și i-a intervievat pe câștigători. Am aflat câte puțin din tainele celor mai prestigioase universități din lume și, mai mult, din viața unor studenți români care au avut șansa de a ajunge acolo. Cât de extraordinar e să fii student acolo, vă las pe voi să aflați din răspunsurile premiaților. După ce vă faceți o idee, puneți-vă câteva clipe în situația lor și întrebați-vă dacă voi v-ați mai întoarce în România. Răspunsurile le puteți în sondajul de pe www.stud-life.ro sau îmi puteți trimite un articol pe această temă la mihaela.georgescu@stud-life.ro.

——-

Andrei Ilie este student la Oxford și a terminat Medicina in 2008. După ce a ajuns în București, a reușit să plece cu o bursa pentru un program combinat, master și doctorat, de 4 ani, la Universitatea Oxford din Marea Britanie. El a câștigat din partea LSRS titlul de Studentul Anului în Europa.

Cum ți se pare acolo?

Este excelent totul, sunt foarte bucuros și foarte mulțumit. Atât din punct de vedere academic, cât și social, pentru că am găsit oameni foarte prietenoși, care vor să te ajute, bază materială foarte bună, și colegi foarte primitori în laboratoare. Activitățile sunt foarte diverse. Oxford-ul are totul grupat pe o rază de 2 km să spunem, deci practic câștigi foarte mult timp. Nu trebuie să mergi jumătate de oră că să te duci la sală, jumătate de oră să mergi să mănânci. În 5 minute ești unde îți dorești sau unde ai treabă.

Din punct de vedere educațional, ce e cel mai tare la Oxford?

Mi-e greu să spun un singur lucru, sunt multe lucruri diferite, plecând de la baza de date până la cursuri. Ce aș putea să remarc e că la Oxford uneori cursurile sunt ținute de oameni care sunt specialiști în domeniul respectiv, care fac cercetare exact pe domeniul respectiv. Și te trezești uneori la curs că îți sunt prezentate articole care au apărut în urmă cu o săptămână. În România sunt unii profesori care au același curs an de an. Poate că aceasta este o diferență importantă. De asemenea, acolo ai bibliotecă deschisă 24 de ore, 7 zile pe săptămână, intri, îți iei cartea pe care o vrei și te duci acasă cu ea.

Vrei să te întorci în România?

Nu exclud această posibilitate (zâmbește). Următorii 3 ani îmi voi face doctoratul. Dar după, orice este posibil. Încă nu m-am hotărât dacă vreau să revin în România sau nu.

Ce te-ar aduce înapoi în țară?

E țara mea, e țara unde m-am format ca student și sunt convis că și la noi se pot îmbunătăți lucrurile și se pot schimba.

Crezi că după atâta timp de studiat în afară ai putea să revii să profesezi aici și să simți că îți sunt apreciate cunoștințele la adevărata valoare?

Da, nu exclud. Și poate putem și să schimbăm lucrurile care nu sunt bune din sistem. Nu o să se schimbe niciodată sistemul singur. Trebuie să vină oameni care să spună că nu e bine așa, hai să facem diferit.

Un gând pentru cititorii Stud-Life?

Le spun să învețe mult și să se distreze la fel de mult. Work hard, party hard! J

———

Studenta anului din America de Nord nu mai e de fapt studentă. După ce a terminat la Universitatea Harvard facultatea și masterul în matematică, a continuat cu un doctorat în matematică aplicată în biologie. Numele ei este Corina Tarniță și a ajuns să și predea la Harvard, iar acum este cercetător.

De cât timp ești acolo?

De 8 ani, imediat după liceu am plecat.

Și intenționezi să mai vii în România?

Nu deocamdată, până nu văd un commitment pentru schimbare și efectiv să simți că începe să se schimbe ceva.

Dar nu crezi că schimbarea vine odată cu noi, că fiecare trebuie să facem ceva pentru ea?

E mai complicat. Cercetarea pe care o fac eu necesită foarte multe resurse. Nu numai bani, ci și laboratoare, acces la diverse publicații, care costă foarte mult și deocamdată nu există asta, nu știu dacă eu aș putea veni aici să îmi deschid un laborator. Și cercetarea mea nu se poate face dintr-un birou, undeva acasă. Deocamdată nu sunt fonduri, oricum cercetarea nu pare să fie luată în serios, așa că sper întâi să se întoarcă o parte dintre colegii mei, care deja au început să se întoarcă în finanțe, în sistemul bancar, în consultanță și așa mai departe. Și treptat, ei, care știu cât de importantă e cercetarea, că și ei au făcut la rândul lor cercetare, să înceapă să aducă o parte din bani sau să influențeze cumva sistemul, astfel încât să avem un nume și în cercetare.

Ce e deosebit la sistemul de învățământ de acolo?

E luat foarte în serios. Eu am fost toți acești 8 ani numai la Harvard, care poate fi considerată una dintre cele mai grozave, poate cea mai grozavă universitate. Și atunci nu pot să compar cu altele. Dar aici am fost și student, am și predat și am senzația că oamenii vor să învețe. Adică studenții de acolo, nu negociezi cu ei, azi nu mi-am făcut tema, mi-o fac data viitoare. Vin acolo ca să învețe și își dau toată silința și știu că asta e important pentru ei. Aici, în România, nu am mai observat că oamenii și-ar mai dori să învețe. Poate că le lipsesc și modele, poate că nici nu mai știu ce să mai facă cu învățătura decât să plece în străinătate. În afară de asta, profesorii sunt foarte buni, studenții sunt foarte hotărâți, ambițioși… majoritatea adică, normal, mai există și excepții. Și e foarte riguros, ai teme în fiecare săptămână, ai examene de 2-3 ori pe an, în permanență te ține învățând.

Ce e cel mai tare la profesorii de acolo, ce te-a impresionat și te-a făcut să spui “Wow, asta mi-ar fi plăcut să se întâmple și în România”?

Acolo sunt 2 tipuri de profesori: profesori care sunt cercetători foarte buni, care au luat premii Nobel, medalii și-așa mai departe și care nu neapărat știu să predea. Dar trebuie să te duci, să reziști unei ore predate nu foarte bine pentru că ceea ce îți spun ei nu îți poate spune nimeni altcineva. Te duci acolo conștient de asta și mie una îmi place foarte mult. Dar sunt și profesori care sunt făcuți să predea. Pentru prima dată mi-a făcut mare plăcere să învăț geografie, istorie, lucruri care erau mai plictisitoare în liceu și acum te transportau într-o altă lume… cursuri de muzică clasică și orice îți imaginezi. Există un curs introductiv în orice și e predat de un profesor foarte bun, care știe să te motiveze. Aproape că ai impresia că orice curs de genul ăsta pe care îl iei e „wow, asta vreau să fac, mă las de tot ce făceam și mă apuc de psihologie sau muzică sau orice altceva”.

E accentul pus pe competențe, pe abilitatea de a te descurca în diverse situații?

E și chestia asta, da, sunt foarte multe proiecte pe care trebuie să le faci la fiecare curs, trebuie să contribui și să discuți. Există ore de discuție efectiv. Profesorul îți predă câteva ore, după care în fiecare săptămână ai ore de discuții ca să poți să-ți spui și tu cuvântul. Și contează foarte mult pentru notă, vreo 20%. Într-un fel te forțează să participi, nu poți fi un by-stander. Te învață să te implici și să nu-ți fie teamă să îți spui punctul de vedere.

Revista Stud-Life a pornit de la inițiativa unor ONG-uri studențești. Acolo există ONG-uri?

Există tot felul de asociații, orice student poate să își facă ceva, asociația studenților care joacă golf, a studenților români de la Harvard si MIT, a studenților care croșetează, deci sunt foarte multe. Toată lumea e activă măcar în ceva.

Există frății cum vezi în filme?

Harvardul nu are frății, MIT-ul are. La Harvard erau prea multe scandaluri și le-au închis.

Cum sunt băieții acolo?

Deștepți! (râde). Eu locuiesc într-un oraș, Cambridge, unde sunt multe universități, tot ce întâlnesc eu acolo sunt numai studenți. Dar populația la Harvard e foarte neomogenă, sunt oameni din Europa, Africa, America. Am mulți prieteni din Ungaria, Croația. E diversitate.

Ce le transmiți cititorilor?

Se merită să înveți, asta este părerea mea și se merită să fii pasionat. Mi se pare că indiferent ce faci, e important să ai un scop, să ai o pasiune în viață și să muncești pentru asta.

———

Câștigătorul marelui premiu se numește Theodor Brașoveanu și în prezent își face face doctoratul în fizică la Princeton în New Jersey, Statele Unite.

Cum e la Princeton comparativ cu România?

E destul de frumos, eu nu am avut experiența universității aici, în țară, dar mai știu și eu de la colegii mei. E un sistem foarte flexibil și deschis, te încurajează să faci și alte lucruri decât viitoarea ta profesie și în general, simți că te pregătește mai mult pentru viață decât pentru o profesie anume.

Tu cum ai ajuns acolo?

Am fost aici olimpic național la fizică și după terminarea liceului am dat niște teste, echivalentul bac-ului american și pe urmă am primit bursă ca să merg la universitatea de acolo.

Vrei să te întorci în România ca să profesezi?

Mi-ar plăcea foarte mult, dar nu cred că se va întâmpla în următorii ani. Pentru că nu văd că cercetarea și educația sunt încurajate, de obicei sunt lăsate pe ultimul loc. Așa simt eu.

Cum e atmosfera acolo, cum sunt studenții, oamenii?

În general sunt foarte deschiși, uneori sunt mai optimiști decât trebuie, dar putem învăța și noi de la ei, adică să avem mai multă încredere în noi. Sunt și patrioți, dar nu atât de naționaliști… poți fi patriot fără să arunci cu noroi în alții, cum facem noi de prea multe ori. Se văd mai degrabă cetățeni ai lumii.

Cum sunt fetele acolo?

Prietena mea e americancă, dar nu pot să fac generalizări, să spun că acolo sunt mai frumoase ca în România. Nu e un profil tipic american, sunt foarte diferiți, sunt oameni din toată lumea acolo. În general oricum toți sunt prietenoși, nu au prejudecăți față de români sau, dacă au, sunt pozitive în sensul că știu ce înseamnă români mai mult de la studenții de acolo.

Pentru ce crezi că ai luat premiul din seara asta?

Pe lângă activitatea academică, cred că și diversele implicări în activități de voluntariat în România, mă gândesc că au contat. De exemplu, am organizat câteva excursii la Roșia Montană verile trecute pentru promovarea turismului de acolo, am fost voluntar la un centru de copii din București al Fundației Principesei Margareta… Da, sigur și asta a contat, că altfel sunt foarte mulți studenți cu rezultate poate și mai bune ca ale mele.

Ce ai vrea să le transmiți cititorilor?

Să aibă încredere în forțele lor, să fie optimiști și să nu

considere că există o barieră între românii din țară și cei din afară. Noi am avut șansa să mergem să studiem acolo și sperăm să folosim rezultatele și cariera de acolo să ajutăm și România într-un fel. Suntem alături de studenții din țară.

Evenimentul, organizat de Playtech.ro cu ocazia lansării în România a jocului video Battlefield: Bad Company 2, reprezintă o iniţiativă de reunire a iubitorilor de gaming şi, mai mult decât atât, a tinerilor dornici de distracţie.

În cadrul evenimentului Battlefield Party, va avea loc o competiţie de două ore player versus player, cu jocuri video ca premii. Distracţia va continua cu petrecerea tematică, la care invitaţii vor trebui sa respecte stilul vestimentar army pentru a intra mai bine în atmosfera party-ului, iar cea mai inspirată costumaţie va fi, de asemenea, premiată. Atmosfera incendiară, cu muzică de calitate, va fi presărată cu organizarea unor tombole diverse, pentru care vor fi acordate premii de tot felul: jocuri, console, voucher-e Airsoft, bere… Întreaga petrecere se va afla ”sub comanda” lui DJ Raul, care va avea grijă ca nimeni să nu iasă din linia plutonului înainte de orele dimineţii.

Participarea la Battlefield Party se va face pe bază de invitaţii, valabile pentru două persoane, care vor fi oferite prin înscrierea pe site-ul www.playtech.ro sau pe site-urile partenerilor, în limita locurilor disponibile.

Startul înscrierii: 24 februarie 2010.

Apelul: 5 martie, în club R2 (Regie), ora 20:00.

Condiţii de participare: vârsta minimă 18 ani, respectarea stilului vestimentar army şi rezistenţa la surprize.

Evenimentul Battlefield Party este organizat de Playtech.ro, cu susţinerea GameShop.ro, EA Games, ESL, Gun Shop şi a partenerilor media Radio 3Net, Music Chat, PR Wave, Şapte Seri, Metropotam.ro, Zile şi Nopţi, Port.ro, MyVideo.ro, ACLeague, Anyplace.ro, Stud-Life, SoFresh.ro.

Playtech.ro este o publicaţie online despre tehnologie, gadget-uri şi jocuri video, lansată în 2009. Cititorii pasionaţi de aceste domenii vor regăsi articole ample de analiză, review-uri de tehnologie hardware şi non-hardware, de jocuri video, ştiri, informaţii practice, trailer-e, precum şi noutăţi din piaţa de profil. Playtech.ro îşi doreşte să se remarce prin complexitatea informaţiei, imparţialitatea abordarii şi un stil familiar. Scopul este acela de a fi un suport pentru cititor atât în informare, cât şi în dezvoltarea unui punct de vedere propriu.