Unde se duc scrisorile către Mos Crăciun

Milioane de copii îi scriu Moşului anual. Când eram mică îmi scriam caligrafic poftele şi apoi aruncam scrisoarea în sobă, fiind convinsă că fumul o să-mi poarte dorinţele până la Moş Crăciun. Alţi prieteni obişnuiau să îşi pună scrisorile lipite cu scoci între geamuri, sperând că în goana lui din noaptea de Ajun, Moşul o să le vadă şi o să le îndeplinească visele.

Articol de Ana Maria Ciobanu | anamoxy@yahoo.co.uk

Prin clasa a doua i-am scris Moşului o scrisoare în care îi ceream să îmi aducă o păpuşă din aia ca pe Cartoon Network care să vorbească, să mănânce şi să bea suc. Am băgat scrisoarea într-un plic parfumat pe care am scris “pentru Moş Crăciun de la Ana Maria din România” şi apoi am aruncat-o în cutia poştală aflată în drumul spre şcoală. Nu am primit păpuşa şi m-am gândit că poate drumul până la atelierele lui Moş Crăciun era prea lung pentru poştaşul nostru.

Ce se întâmplă totuşi cu scrisorile astea îndesate de mânuţe mici în cutiile poştale? Le citeşte cineva? Se aruncă?

Mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat la Poşta Română. Paula Coman (PR) mi-a explicat că scrisorile se strâng cu o săptămână înainte de Crăciun şi se pun într-un colet mare pe care Poşta Română îl trimite chiar către Moş Crăciun la un oficiu poştal din Finlanda.

Nu am reuşit să aflu de cât timp există această iniţiativă lăudabilă şi dacă vreun spiriduş poştal citeşte scrisorile respective sau ţine vreo evidenţă a dorinţelor celor mici, aşa că nu pot să vă asigur că scrisorile voastre din copilărie nu au ajuns la coş. Pot însă să vă spun că astăzi Poşta Română strânge dorinţele celor mici şi le trimite la destinatarul corect.

Dacă v-am făcut poftă de scris scrisori cu miros de scorţişoară şi iz de copilărie, adresa Moşului Crăciun este:

Santa Claus
Santa Claus Village
FIN-96930 Arctic Circle
Finland

P.S. Nu uitaţi să-i spuneţi că aţi fost cuminţi!

P.P.S. Până şi autorii de bancuri au auzit de inimile mari ale celor de la Poştă:

Un copil sărman i-a trimis o scrisoare lui Moş Crăciun în care scria tremurat şi cu litere şui:

“Dragă Moş Crăciun,

Toţi colegii mei au calculator şi se laudă dar eu nu m-aş lăuda şi aş face tot felul de minunăţii care ar aduce numai bucurie alor mei. Fiindcă nu cred c-o să-mi poţi trimite un calculator, te rog trimite-mi o ciocolată.”

Scrisoarea a fost pusă la cutie şi a ajuns la oficiul poştal. Fiindcă nu avea timbru, diriginta a decis s-o deschidă. Citind-o i-au dat lacrimile. S-a sfătuit cu colegele şi au pus mână de la mână, au cumpărat un calculator ieftin şi l-au trimis din partea lui Moş Crăciun copilului amărât.

După câteva zile la oficiu a apărut un alt plic scris de aceeaşi mânuţă tremurândă. Femeile l-au deschis curioase. Iată ce scria:

“Moş Crăciun,

Mulţumesc pentru calculator şi promit că o să fac cele mai minunate lucruri cu el şi o să învăţ şi mai bine şi o să fiu şi mai cuminte şi o să auzi despre mine numai lucruri de laudă. Să ştii că ciocolata au furat-o ăia de la Poştă.”